Bon fiscal — Ce este si cand este obligatoriu
Ce este bonul fiscal
Bonul fiscal este documentul emis de o casa de marcat electronica fiscala la momentul incasarii contravalorii unui bun sau serviciu de la un client persoana fizica. El constituie dovada platii pentru cumparator si, in acelasi timp, un instrument de control fiscal pentru autoritati, deoarece datele din casele de marcat sunt transmise automat catre ANAF prin sistemul de monitorizare fiscala.
Bonul fiscal contine informatii despre comerciant (denumire, CUI, adresa), data si ora tranzactiei, descrierea produselor sau serviciilor vandute, pretul unitar si total, cota si valoarea TVA, precum si numarul de ordine al bonului. Toate aceste date sunt inregistrate automat de casa de marcat si nu pot fi modificate ulterior, ceea ce garanteaza integritatea fiscala a documentului.
Cand este obligatorie emiterea bonului fiscal
Emiterea bonului fiscal este obligatorie pentru toti operatorii economici care incaseaza, integral sau partial, contravaloarea bunurilor livrate sau a serviciilor prestate cu numerar, cu carduri de debit sau de credit ori cu orice alte instrumente de plata similare, direct de la persoane fizice. Obligatia se aplica indiferent de forma juridica a comerciantului — SRL, PFA, II — si indiferent de marimea firmei sau de valoarea tranzactiei.
Sunt prevazute totusi anumite exceptii de la aceasta obligatie. Printre activitatile exceptate se numara unele servicii financiare si de asigurari, transportul public de calatori, productia agricola vanduta direct de producatori, comertul ambulant in anumite conditii si altele specificate explicit in legislatie. Inainte de a considera ca activitatea voastra se incadreaza intr-o exceptie, este recomandata consultarea unui specialist fiscal sau a textului actualizat al Ordonantei de Urgenta care reglementeaza domeniul.
Diferenta dintre bonul fiscal si factura
O intrebare frecventa in practica este daca bonul fiscal poate inlocui factura fiscala sau invers. Raspunsul este ca nu — cele doua documente au roluri diferite si, in anumite situatii, trebuie emise impreuna. Bonul fiscal atesta incasarea sumei si este destinat persoanelor fizice, in timp ce factura fiscala atesta tranzactia comerciala si este necesara persoanelor juridice pentru deducerea TVA si pentru evidenta contabila.
Atunci cand un client persoana juridica plateste in numerar la un comerciant, acesta din urma este obligat sa emita atat bonul fiscal, cat si factura fiscala la cererea clientului. Bonul fiscal se ataseaza de obicei la factura si amandoua se pastreaza in contabilitate. Este important de retinut ca factura emisa ulterior unui bon fiscal nu anuleaza bonul — ambele documente raman valide si trebuie pastrate.
Casele de marcat electronice cu jurnal electronic
Incepand cu 2019-2021, Romania a trecut la case de marcat electronice cu jurnal electronic (AMEF — Aparate de Marcat Electronice Fiscale), care transmit automat datele catre ANAF prin internet. Aceasta tranzitie a eliminat jurnalul de hartie si a permis autoritatilor fiscale sa monitorizeze in timp real incasarile comerciantilor, crescand gradul de conformare fiscala si reducand frauda in domeniul TVA.
Comerciantii care nu detin o casa de marcat omologata si conectata la ANAF sau care nu emit bonuri fiscale risca amenzi severe, mergand pana la suspendarea activitatii. Amenzile sunt aplicate atat pentru lipsa casei de marcat, cat si pentru neutilizarea ei in situatiile in care este obligatorie. ANAF efectueaza periodic controale inopinate in acest sens, inclusiv prin achizitii fictive de test.
Bonul fiscal si dreptul de deducere TVA
Spre deosebire de factura fiscala, bonul fiscal nu confera in sine dreptul de deducere a TVA pentru cumparator. O persoana juridica platitoare de TVA poate deduce taxa aferenta achizitiei doar pe baza unei facturi fiscale conforme, nu a unui bon. Cu toate acestea, exista o exceptie importanta: bonurile fiscale cu valoare mai mica de 100 EUR (echivalent in lei) care contin codul fiscal al cumparatorului pot fi folosite ca documente justificative pentru deducerea TVA, in conditiile prevazute de Codul fiscal.
Aceasta prevedere este utila in special pentru cheltuielile marunte — carburant, consumabile, mese de protocol — unde emiterea unei facturi separate ar fi dificil de obtinut. In practica, cumparatorul trebuie sa solicite casierului inscrierea codului sau fiscal pe bonul emis inainte de finalizarea tranzactiei, deoarece aceasta operatiune nu poate fi efectuata ulterior.