Tranzactii intracomunitare — Facturare in UE

Ce sunt tranzactiile intracomunitare?

Tranzactiile intracomunitare sunt schimburile comerciale de bunuri sau servicii intre companii sau persoane din diferite state membre ale Uniunii Europene. Din perspectiva TVA, Uniunea Europeana functioneaza ca o piata unica, iar vanzarile intre state membre sunt tratate diferit fata de vanzarile interne sau exporturile catre tari terte. Cadrul legal european stabileste un set comun de reguli pentru a evita dubla impozitare sau neplata TVA la tranzactiile transfrontaliere in interiorul UE.

Regimul TVA pentru tranzactiile B2B intracomunitare

Cea mai importanta regula TVA in tranzactiile intracomunitare B2B (intre doua companii platitoare de TVA) este taxarea inversa (reverse charge). In esenta, furnizorul roman emite factura fara TVA catre cumparatorul din alt stat membru UE, iar cumparatorul este cel care declara si achita TVA-ul in tara sa, conform cotei locale. Pentru a aplica corect acest regim, furnizorul trebuie sa verifice ca partenerul sau este inregistrat in scopuri de TVA intracomunitar (cod de TVA valid in sistemul VIES) si sa mentioneze pe factura temeiul legal al neaplicarii TVA (de exemplu „Taxare inversa — art. 196 Directiva TVA").

Cum se emite o factura intracomunitara?

O factura intracomunitara trebuie sa contina toate elementele obligatorii ale unei facturi fiscale, plus cateva elemente specifice: codul de TVA intracomunitar al furnizorului (format din prefixul RO urmat de CUI, pentru companiile romanesti), codul de TVA intracomunitar al cumparatorului, mentiunea „Taxare inversa" sau echivalentul in engleza „Reverse charge", si, daca este cazul, valuta in care este exprimata (cu echivalentul in RON pentru calculul TVA). Factura nu va contine TVA, iar caseta de TVA va fi completata cu 0. Este obligatoriu ca ambele coduri de TVA intracomunitar sa fie valide in VIES la data tranzactiei.

Declaratia 390 — raportarea tranzactiilor intracomunitare

Companiile romanesti care efectueaza tranzactii intracomunitare (livrari sau achizitii de bunuri, prestari sau receptii de servicii) au obligatia de a le raporta lunar prin Declaratia 390 (Declaratia recapitulativa privind livrarile/achizitiile/prestarile intracomunitare). Aceasta declaratie se depune la ANAF pana pe data de 25 a lunii urmatoare celei in care au avut loc tranzactiile. Informatiile din Declaratia 390 sunt schimbate automat intre administratiile fiscale ale statelor membre prin sistemul VIES, permitand verificarea incrucisata a tranzactiilor declarate de ambele parti.

Tranzactii intracomunitare si e-Factura

Facturile emise catre parteneri din alte state membre UE nu intra in sistemul RO e-Factura (SPV) in acelasi mod ca facturile B2B interne. La momentul actual, e-Factura romanesca vizeaza in primul rand tranzactiile intre companii cu sediul in Romania. Cu toate acestea, daca partenerul tau din UE utilizeaza un sistem national de e-invoicing (cum ar fi sistemul italian SDI sau cel francez Chorus Pro), este posibil sa existe cerinte specifice si din partea sa. In viitor, standardul european de facturare electronica (EN 16931) urmareste interoperabilitatea intre sistemele nationale de e-invoicing din UE, simplificand si mai mult facturarea transfrontaliera.